7 abordări greşite ale părinţilor în legătură cu şcoala
Atitudinile faţă de începerea anului şcolar sunt împărţite, mulţi părinţi aşteaptă cu nerăbdare începerea anului şcolar, sunt curioşi să cunoască noua învăţătoare a copilului, în ce clasă ajunge piticul lor, cum vor fi colegii, cum se va adapta. Alţi părinţi se gândesc cu groază la începerea şcolii, la pregătirile de dimineaţă, la dificultatea temelor de casă. Însă, cu toţii au în comun ceva: doresc ca, copiii lor să se descurce bine la şcoală, să înveţe bine.
Cu toate acestea, de multe ori, chiar ei înşişi îşi aduc contribuţia (fără voia lor) în demotivarea sau descurajarea copiilor lor, prin repetarea unor fraze auzite sau învăţate de la alţii. În continuare, amintim câteva dintre aceste fraze, care au un efect negativ asupra atitudinii copiilor faţă de şcoală:
1. “Lasă, că îţi trece ţie cheful de joacă când vei merge la şcoală. Când mergi la şcoală nu vei mai avea timp de joacă, acolo va trebui să înveţi!”
Gânduri sugerate copiilor: Şcoala este un loc serios. Să înveţi nu e deloc distractiv, este o muncă grea, care îţi ia cheful de joacă.
Consecinţe asupra copilului: tristeţe, neîncredere, frică. Dacă ne gândim mai bine, de ce nu ne putem simţi bine şi distra şi la şcoală? De ce învăţarea nu se poate face prin joc? Rostind aceste cuvinte, le sugeraţi copiilor că învăţarea este o povară, în loc să o privească ca şi o oportunitate. Repetând fraza de mai sus, nu vă aşteptaţi ca ei să fie mai motivaţi să înveţe!
2. “O să-ţi arate ţie doamna învătătoare, o să te înveţe ea cum să te comporţi frumos!”
Gânduri sugerate copiilor: Doamna învăţătoare e „bau-bau”! Doamna învăţătoare este foarte severă şi are sarcina de a certa mereu elevii şi de a le îngreuna viaţa!
Consecinţe asupra copilului: frică, anxietate, încăpăţânare.
Copiii au tendinţa de a exagera, iar pe fondul fricii ei vor amplifica cele descrise de dumneavoastră. Dacă repetaţi fraza de mai sus, copilul dumnevoastră va porni cu o atitudine negativă faţă de învăţătoare. În loc să vă speriaţi copilul, încercaţi să facilitaţi o relaţie cât mai bună cu învăţătoarea (şi cu profesorii), prin a-i povesti despre rolul important pe care îl are dascălul, modul în care îi va învăţa, activităţile frumoase pe care le vor face împreună etc. Doar astfel îi ajutaţi să dezvolte o atitudine pozitivă faţă de dascăl şi şcoala şi, implicit, o colaborare mai bună.
3. “Dacă nu vei învăţa, vei ajunge “nime-n-drum /fără loc de muncă/ om lipsit de valoare”
Gânduri sugerate copiilor: Doar dacă ai note mari eşti important. Cine nu are loc de muncă, nu are valoare. Copiii care nu au note mari nu sunt valoroşi, nu sunt buni de nimic.
Consecinţe asupra copilului: frică, frustrare, neîncredere, respingere.
Nu vă ajută cu nimic în motivarea copiilor a-i ameninţa cu viitorul negru care îi aşteaptă dacă nu au note destul de bune. În plus, dezvoltarea capacităţii de învăţare a copiilor se face treptat, la fel şi capacitatea lor de a gândi în perspectivă. Ar fi mult mai eficient să găsiţi împreună ce interese au copiii, să-i ajutaţi să descopere lucruri noi prin învăţare şi să-i încurajaţi dacă au succes într-un anumit domeniu.
4. “Dacă nici anul asta nu iei note bune, nu mai vorbesc cu tine! ”
Gânduri sugerate copiilor: Părinţii mei mă iubesc şi mă acceptă doar dacă am note bune.
Consecinţe asupra copilului: frustrare, frică, tristeţe, ruşine, vinovăţie.
Cea mai nedreaptă ameninţare ce se poate aduce unui copil este ameninţarea cu pierderea iubirii. Dumneavoastră trebuie să explicaţi copilului cât de important este să înveţe, ce oportunităţi are, câte lucruri interesante poate să afle învăţând. Dar!, orice se întâmplă, el trebuie să ştie că dumneavoastră îl iubiţi şi îl acceptaţi necondiţionat.
5. “Eu îţi ofer totul, muncesc doar pentru tine, tu nu trebuie să faci altceva, decât să înveţi (şi nici asta nu faci)!”
Gânduri sugerate copiilor: Părinţii mei se sacrifică pentru mine. Părinţii mei fac lucruri foarte grele pentru mine, iar eu nu sunt capabil nici să iau note bune. Părinţii mei nu mă înţeleg. Eu nu sunt bun de nimic.
Consecinţe asupra copilului: vinovăţie, frustrare, tristeţe, furie.
Într-adevăr, părinţii de multe ori fac eforturi mari pentru copiii lor şi aşteaptă în schimb ca aceştia să se comporte într-un anumit fel. Dacă copiii nu se comportă conform dorinţelor părinţilor, aceştia devin frustraţi şi nemulţumiţi uitând că şi copiii însă sunt fiinţe la fel de complexe ca şi adulţii, cu dorinţele, aşteptările şi problemele lor.
Impovăraţi de responsabilităţi profesionale sau familiale, de dorinţa de a oferi totul copiilor avem tendinţa să motivăm stresul şi greutăţile din viaţa noastră cu existenţa şi cerinţele copiilor, ceea ce nu este tocmai un lucru benefic. Acest reproş nu ajută cu nimic în dezvoltarea copiilor, dimpotrivă adaugă mai multă tensiune în familie şi produce o serie de emoţii negative.
6. “Lasă, nici eu n-am ştiut niciodată gramatica/matematică!”
Gânduri sugerate copiilor: Dacă mama şi/sau tata nu s-au descurcat la gramatică/matematică, nici eu nu fac eforturi. Nu mai trebuie să fac încercări să înţeleg materia.
Consecinţe asupra copilului: indiferenţă, ruşine, nepăsare, superficialitate, refuz.
Faptul că nici părintele nu s-a descurcat de minune la şcoală poate să fie pentru copil un pretext să nu mai facă eforturi să înveţe, ci să spună din start: nici părinţii mei nu au înţeles/ nu au ştiut/ nu au învăţat.
Este potrivit să le povestim copiilor cum am fost noi ca şi elevi, care au materiile preferate sau la care am întâmpinat dificultăţi dar nu trebuie să întărim ideea că dacă noi, ca şi părinţi, am fost într-un anumit fel la şcoală şi ei vor fi la fel. Este bine să precizăm că eşecul nostru nu cauzează eşecul lor şi este foarte util să înveţe atât disciplinele la care noi am avut rezultate bune cât şi cele la care am avut rezultate mai puţin bune. Încercaţi să găsiţi împreună lucruri pe care aţi fi putut să le faceţi mai bine, dacă aţi fi învăţat la anumite materii şi să arătaţi copilului avantajele învăţării. Puteţi găsi cu ajutorul copilului dezavantajele de a nu învăţa şi avantajele de a învăţa, din punctul lui de vedere.
7. “Cum a putut să-ţi dea atâta teme?! Învăţătoarea/profesoara ta este …”
Gânduri sugerate copiilor: Învăţătoarea/ profesoara mea este într-adevăr … . Chiar şi părinţii mei recunosc asta. Nu merită să învăţ la această materie/să-mi fac temele/să mă comport politicos pentru că nu-mi place profesorul. Ne cere prea mult şi este imposibil să faci ceea ce îţi cere.
Consecinţe asupra copilului: furie, tristeţe, frustrare, încăpăţânare, mulţumire cu puţin, refuz
Lipsa respectului faţă de cadrul didactic şi atitudinea noastră negativistă poate să fie un pretext pentru copii să nu mai înveţe o anumită materie sau să se comporte nepoliticos. Se poate să nu fim de acord cu cadrul didactic sau metodele acestuia însă trebuie să ne amintim că acestea nu pot fi pe placul tuturor şi că e important ca, copilul nostru să se adapteze la diferite situaţii, cerinţe, tipuri de oameni, stiluri de predare etc.
Cel mai bun exemplu pentru copii este comportamentul şi atitudinea părinţilor: copilul dumneavoastră va învăţa toleranţă, respect şi atitudine pozitivă doar dacă şi dumneavoastră vă comportaţi astfel. Doar cu o astfel de atitudine va putea depăşi cu succes obstacolele care îi ies în cale.
