Adaptarea copilului la grădiniță

Preşcolaritatea aduce schimbări importante în viaţa copilului, atât în planul dezvoltării somatice, cât şi a celei psihice şi a relaţiilor sale cu cei din jur. Cei mai mulţi copii sunt cuprinşi în învăţâmântul preşcolar, astfel, de la vârsta de 3, 4 ani copilul depăşeşte orizontul restrâns al familiei şi este pus în faţa unor cerinţe cu totul şi cu totul noi.

Cum se adaptează la grădiniţă preşcolarul mic?

La 3, 4 ani copilul are dificultăţi de adaptare la mediul grădiniţei deoarece el descoperă brusc că lumea este mult mai mare decât credea până atunci şi teama de a nu se pierde de cei dragi creşte mai mult ca niciodată. În plus, încă e dependent de părinţii săi, în special de mamă şi pentru a se putea adapta la grădiniţă copilul trebuie să poată pleca de acasă şi să se poata separa de părinţii săi în uşa grădiniţei. De cele mai multe ori această despărţire aduce suferinţă atât în rândul copiilor cât şi în rândul părinţilor, adaptarea la grădiniţă a copilului implicând astfel şi capacitatea părintelui de a se despărţi de propriul copil. În momentul în care părintele îşi va reduce stresul cauzat de intrarea în grădiniţă a propriului copil, acesta va începe să accepte mai uşor noul mediu, să se simtă mai confortabil cu spaţiul grupei, cu educatoarea, cu copiii şi cu obiectele din jur.

Cum se adaptează la grădiniţă preşcolarul mijlociu?

Copilul de 4, 5 ani se adaptează mai uşor la mediul grădiniţei. Dacă la preşcolarul mic formele de neadaptare sau de adaptare dificilă persistă multă vreme de la începerea grădiniţei (9-10 săptămâni), la preşcolarul mijlociu acestea durează mai puţin timp (3-4 săptămâni). Acum copilul este mult mai interesat de tot ceea ce face în grădiniţa sa şi începe să vorbească cu mândrie celorlalţi despre aceasta. Deşi dimineaţa poate începe cu amânarea plecării şi evocarea de către copil a unor motive care să-i împiedice pe părinţi să îl mai ducă la grădiniţă, totuşi la această vârstă, copilul se lasă convins destul de uşor de beneficiile pe care i le aduce o zi la grădiniţă. Acum preocupările lui sunt mai variate, jocul mai bogat în conţinut, activităţile obligatorii mult mai solicitante, jocurile colective sunt atrăgătoare şi preşcolarul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul educativ din care face parte. Se ataşază puternic de grupa sa care este “cea mai frumoasă din grădiniţă” şi din care fac parte partenerii sociali alături de care învaţă: educatoarea şi colegii.

Cum se adaptează la grădiniţă preşcolarul mare?

La 5, 6 ani copilul  se adaptează relativ rapid nu numai la mediul grădiniţei, ci şi în alte situaţii noi în care este pus. Programul educativ din grădiniţă acum este mai dens şi cerinţele mai susţinute. Deşi jocul rămâne principala activitate, copii participă la mai multe activităţi obligatorii decât până acum ceea ce nu face decât să le sporească volumul de cunoştinţe, să le corecteze exprimarea, să le solicite atenţia, să le exerseze înţelegerea şi să le dezvolte voinţa. Copilul se organizează acum mult mai bine, are formate multe deprinderi care îi asigură autonomia personală ceea ce îl face să se simtă mai independent. Chiar dacă familia ocupă un loc important în sufletul copilului, acesta doreşte să se joace şi cu alţi copii, poate lega noi prietenii, îşi împarte lucrurile şi se comportă adecvat cu cei din jur. Începe să înţeleagă că pentru a te juca cu ceilalţi trebuie să respecţi regulile unui joc, să asculţi şi altă părere, să accepţi când ai greşit. Bineînţeles, formarea acestor competenţe depinde mult de măiestria cu care adultul aflat lângă copil îl învaţă cum poate rezolva situaţiile ivite.