Cum stabilim regulile pentru copiii noştri?

Dacă întrebi orice părinte responsabil despre sistemul de reguli din familia lui, ai mari şanse să te întâlneşti cam cu aceleaşi tipuri de pedepse şi recompense, şi anume: condiţionări, competiţii, restricţii, laude şi deprecieri la adresa copilului fără prea multe explicaţii, şi probabil că nu va lipsi nici corecţia dură în cazul în care regulile sunt încălcate pentru ca micul om să îşi bage minţile în cap.

Ce s-ar întâmpla dacă, la un momentat dat, un cuplu de părinţi ar decide să nu mai aplice în familia lor sistemul de reguli bazat pe recompensare şi pedepsire? Oare copiii acestora nu ar învăţa respectul, sau să îşi aştepte rândul, oare ei ar fi cei care învaţă să rezolve problemele cu violeţă? Ar fi ei oare cei care nu sunt în stare să respecte legile bunei conduite?

Specialiştii contemporani spun că NU! Ba mai mult, sunt din ce în ce mai multe studii care atestă faptul că un copil a cărui educaţie e bazată pe libertatea de a alege şi pe înţelegerea consecinţelor naturale ale acţiunilor lui, trăieşte o copilărie împlinită şi mai fericită, devenind apoi un adolescent care îşi asumă deciziile şi un adult care ştie să îşi folosească potenţialul maxim, având în bagajul său emoțional, comportamental și cognitiv modalități de a face față stresului cotidian, soluții pentru rezolvarea problemelor, bazele de construire și menținere a unor relații satisfacătoare.

Legătura dintre sistemul de reguli din copilărie şi atitudinea faţă de viaţă a adultului nu e întâmplătoare. Până în jurul vârstei de 6 ani omul înregistrează – ca un aparat video, pornit non-stop – tot ceea ce ia contact cu el prin cele 5 simţuri, procesează aceste informaţii şi astfel se alcătuieşte fondul emoţional, psihologic şi cognitiv din care se va dezvolta pe parcurs însăşi firea acelui om.

Pentru că sunt încă multe lucruri de luat în considerare atunci când aplicăm corecţii în educaţia copiilor noştri, echipa Pro Cariere vă recomandă articolele unor specialişti internaţionali în domeniul creşterii copilului, menite să vă ofere o altă perspectivă privind modul în care sunt ghidaţi copiii pentru a deveni adolescenţi şi adulţi responsabili şi fericiţi:

• Despre pedepse, reguli şi recompense discută într-un interviu Alfie Kohn, specialist în educaţie şi parenting – Pedepsiţi prin recompense?

• Dr. Laura Markham, psiholog clinic, a profesat la Universitatea din Columbia, însă fiind şi mamă, a început să scrie numeroase articole despre copii şi părinţi, în care vorbeşte deschis despre dificultăţile specifice relaţiei copii-părinţi şi propune o altfel de abordare în găsirea soluţiilor. Ea susţine o disciplină pozitivă, scriind pentru şi despre  părinţi (ex.:For Parents: Healing Yourself sau Cum să stabilim limitele necesare pentru copiii noştri)

Echipa Pro Cariere

Sugestii:

Este de dorit ca, copilul, să înţeleagă faptul că regulile sunt importante de respectat nu neapărat pentru că “aşa e frumos”, „aşa e bine”, “aşa se cade”, „aşa se cuvine”, „aşa spun eu, părintele tău”, „aşa se va spune despre tine ca ești copil cuminte” etc – formulări des folosite de către adulţi, formulări care se dovedesc puţin utile – ci pentru că respectarea lor îi aduce în primul rând lui, copilului, multe beneficii şi nerespectarea lor îl face în primul rând pe el să piardă (ex.: strângem jucăriile după ce ne jucăm nu pentru că aşa e bine, ci pentru că dacă le lăsăm împrăştiate s-ar putea să nu le mai găsim sau să călcăm pe ele şi să le stricăm sau chiar să ne accidentăm; ex.: suntem prieteni cu ceilalţi copii nu pentru că aşa e frumos, ci pentru că astfel vom fi fericiţi când ne vom juca cu ceilalţi, vom împărţi jucării şi vom primi jucării, iar ceilalţi vor fi şi ei prieteni cu noi; ex.: mă asculţi când vorbesc, nu pentru că aşa zic eu, ci pentru că probabil zic ceva important pentru tine şi dacă nu eşti atent tu vei avea de pierdut!).

Dacă ne-am revizui grila de reguli din familie, ar fi indicat să fim atenţi la necesitatea fiecărei reguli în parte şi să le păstrăm îndeosebi pe cele ce ţin de siguranţa copilului şi a celor din jur, în rest, acesta să fie lăsat să exploreze singur. Cu puţin exerciţiu şi fără să dăm înapoi după primele încercări, copilul va fi mult mai receptiv la o astfel de abordare, decât la cele pe care poate le-am folosit până acum şi uneori au funcţionat, alteori nu sau au funcţionat pentru un timp foarte scurt.