Frica de întuneric și vise urâte

Baza fricii este nesiguranţa sau pericolul. Când ne mirăm de ce se teme copilul de întuneric şi încercăm să-l convingem că nu are motive, să ne imaginăm  că suntem pe un drum pustiu, este noapte şi noi avem pană la maşină.

Oare pe noi nu ne cuprinde teama? În întuneric pierdem o parte din control, nu ne putem orienta, deci avem un fel de nesiguranţă. În plus, preşcolarii au gândire magică, nu pot să facă diferenţa între lucrurile reale şi cele imaginare. Pentru ei o umbră poate reprezenta un spirit, zgomotul din grădină poate să însemne atacul hoţilor, iar sub pat poate să stea chiar un monstru.

Imaginaţia lor bogată dă şi mai multe cauze de teamă în timpul nopţii. Poveştile, programele de televiziune (de multe ori chiar ştirile) şi jocurile PC pot să fie destul de înfricoşătoare şi pot cauza coşmaruri în rândul copiilor.

Copiii pot să se teamă de noapte şi de adormire chiar din acest motiv, anticipând coşmarurile. Temerile copiilor pot fi înmulţite şi ca urmare a ameninţărilor părinţilor: “Nu te mai iubesc!” “Dacă eşti rău, te duce…” Ei încă nu înţeleg că acestea sunt doar ameninţări, evitaţi să aveţi astfel de expresii.

Sfaturi utile:

Dacă copilul dumneavoastră are frecvent vise urâte, încurajaţi să vorbească despre ele sau să deseneze „monstrul” care l-a speriat. Este important să aveţi un ritual înainte de culcare. Copiii au nevoie de siguranţă; prin activităţi repetate şi bine definite în acelaşi moment al zilei putem spori sentimentul de siguranţă al copilului.

Este indicat să citiţi o poveste, sau să aveţi alte activităţi plăcute şi liniştitoare înainte de adormirea copilului. Este bine să lăsaţi copilul singur înainte să adoarmă. Poate că vă este greu până ce vă obişnuiţi, dar aveţi un avantaj mare: copilul va învăţa să se liniştească şi să adoarmă singur.

În acelaşi timp, copilul trebuie să aibă siguranţa că sunteţi aproape şi poate să apeleze la ajutorul dumneavoastră. Pentru orice eventualitate lăsaţi o sursă de lumină, care poate fi aprinsă uşor de către copil.