Fricile specifice copilăriei
În dicţionarul explicativ al limbii române frica este definită ca o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. Definiţia arată că frica poate fi categorizată după obiectul fricii: obiectul fricii poate fi un obiect sau fiinţă reală, existent sau simbolic. De exemplu, copilului poate să-i fie frică de câini, aceasta este o frică reală, mai ales dacă a avut experienţe neplăcute cu câinii în trecut. Această frică poate să cauzeze o serie de frici secundare: frica de a ieşi în stradă (poate se va întâlni cu câini) sau frica de obiecte care seamănă cu un câine (jucării, obiecte de decor etc.). Frica simbolică apare la fiecare copil începând cu vârsta de 3 ani. Copilului îi este teamă de întuneric, de creaturi imaginare, de moarte, deci frica nu este cauzată de un obiect concret, care i-a cauzat anterior neplăceri.
Frica la copii – este normalitate?
Gândiţi-vă ce ar fi dacă nu ne-ar fi frică nici de un leu înfometat sau de maşina care se apropie de noi cu viteză. Frica este o emoţie care de-a lungul filogenezei ne-a ajutat să supravieţuim. Este o emoţie normală, care are menirea de a apăra copilul de pericole în timp ce descoperă lumea. Sunt stimuli la care reacţionăm automat cu frică, cum ar fi un zgomot puternic, şi sunt stimuli care nu ne produc automat această reacţie. Aceste reacţii e normal să fie învăţate pe parcursul primilor ani de viaţă.
Când putem observa prima dată frica la copii?
Teama apare deja la bebeluşi sub diferite forme. Acest fapt depinde mult de temperamentul copilului, ce poate fi observat chiar şi la nou născuţi. Unii copii reacţionează pozitiv la un stimul nou (cum ar fi o jucărie nouă sau o persoană necunoscută), îi stârneşte curiozitatea, alţii reacţionează cu frică şi retragere. În prima etapă a vieţii sale, copilului poate să-i fie frică de poziţii corporale neobişnuite, de cădere, de zgomot puternic.
Are legătura frica mea cu frica copilului meu?
Reacţiile părinţilor la exprimarea fricii de către copil pot să întărească sau pot să inhibe frica copilului.Reţineţi: copiii adeseori copiază părinţii. Reacţiile dumneavoastră de frică pot fi învăţate de către copil.Probabil vă este greu să convingeţi copilul că nu are de ce să se teamă de dentist, dacă şi dumneavoastră aveţi aceeaşi frică. Asociaţia Stomatologică Americană subliniază că este de două ori mai posibil ca micuţii ai căror părinţi se tem de dentist să aibă reţineri în cazul unei vizite la stomatolog, comparativ cu copiii unor părinţi mai încrezători. Înfrângerea propriei frici va fi benefică atât pentru copil, cât şi pentru dumneavoastră.
