Grădinița, debutul vieții sociale la copil

Grădiniţa are un rol esenţial în dezvoltarea ulterioară a copilului. Aceasta, constituie prima verigă, prima instituţie de pregătire pentru integrarea copiilor în viaţa socială. Aici se completează educaţia primită în familie, se asigură bazele formării şi dezvoltarii fizice, intelectuale, afective, sociale şi morale a copiilor.

Pătrunderea în noul mediu instituţionalizat al grădiniţei influenţează putenic dezvoltarea psihică a copilului. Aici intră în contact cu persoane străine şi este supus unui proces îndelungat de adaptare la noile reguli.

Adaptarea copiilor la grădiniţă variază: unii se adaptează rapid, alţii dificil sau chiar deloc iar unii se află într-o permanentă alertă afectivă. Educatoarea ia rolul mamei cât timp copiii sunt la grădiniţă, iar aceştia se pot ataşa atât de mult de ea încât uneori le este greu să se despartă la plecarea acasă.

Comportamentele morale şi cele sociale sunt puternic influenţate de apartenenţa copilului la un colectiv, un grup social. Joaca împreună cu ceilalţi şi activităţile desfăşurate în grup îl vor face pe copil să fie atent la ceilalţi şi sensibil la nevoile lor. Acest lucru se realizează treptat.

Astfel, înainte de vârsta de 4 ani „celălalt” devine un obiect de identificare, copilul fiind absorbit de partener încât deseori uită de propriile activităţi. Începând cu vârsta de 4 ani, „altul” e perceput ca un rival, o persoană care stimulează dorinţa de a fi întrecut. Abia la 5 ani, „altul” e perceput ca un partener, dorinţele acestuia fiind luate in considerare.

Datorită solicitărilor diferite dintre cele două medii în care trăieşte, familia şi grădiniţa, poate apărea fenomenul dedublării comportamentale, copilul poate fi calm, liniştit şi ascultător la grădiniţă şi agitat, mofturos şi răsfăţat în familie, sau invers.

Grădiniţa este prima experienţă a vieţii în societate a copilului. Este o înşiruire de schimbări de o coloratură afectivă intensă. Adaptarea la noul mediu va fi de lungă durată, cu progrese şi regrese, cu eforturi perseverente şi de durată, atât din partea copilului, cât şi a adulţilor care-l susţin. La grădiniţă copilul este pregătit, din punct de vedere cognitiv, afectiv şi motivaţional; îi sunt puse bazele pentru începerea unei noi etape. Instruirea  preşcolarului constă în pregătirea acetuia pentru o nouă modalitate de dobândire a cunoştinţelor, stare necesară momentului de debut şcolar.