Despre abilitățile copiilor cu prof Florian Colceag

Am avut bucuria de a-i putea adresa profesorului Florian Colceag câteva întrebări legate de educația copiilor. O parte din acest interviu îl regăsiți în următoarele rânduri. Lectură plăcută!

Domnule profesor, multe persoane consideră talente sau abilităţi înnăscute valoroase doar cele muzicale, artistice, sportive sau de gândire abstractă, minimalizând alte categorii de abilităţi şi etichetând copilul care nu le are foarte dezvoltate pe acestea ca fiind „lipsit de talent” sau „fără un talent anume”? E posibil aşa ceva?

Nu! Toți copiii au tot felul de talente și răspund cu aceste talente la cererea societății. Întâlnim copii cu abilitatea de a scrie invers sau în două direcții. Într-o zi, copilul s-a jucat și a învățat să scrie de-a-ntoarselea, a făcut-o în joacă. În joacă sau nu, ajungi la aceeași situatie, abilitatea s-a dezvoltat, s-au format conexiunile neuronale iar mai departe va avea abilitatea respectivă. Poți avea un jongler de exemplu, care poate jongla cu zeci de mingi, e o abilitate care nu are nimic de a face cu restul. Să mai luăm de exemplu, capacitatea de a observa detaliile pe care o au copiii autiști. Aceste abilități nu sunt certificate ca fiind nici sportive, nici artistice sau abstracte. Sunt foarte multe tipuri de abilitati pe care le dezvoltă copiii și ele întotdeauna corespund unei nevoi a societății.

Care ar fi abilităţile la care un părinte sau profesor ar trebui să fie atent, pe lângă aceste categorii cunoscute?

Părinții și profesorii trebuie să fie atenți în primul rând la orizontul de interes al copiilor, acesta este relevant. În al doilea rând, e relevant nivelul de performanță pe care îl au pe acel orizont de interes. Dacă părinții și profesorii observă doar niște chestiuni standardizate și încearcă să transforme copiii în niște persoane standard aceasta totalmente incorect și pe de altă parte și inutil, pentru ca ei nu vor deveni altceva decât ceea ce sunt ei destinați să ajungă, fiecare dintre noi are misiunea sa.

De exemplu, nu o să scoți niciodată un talent matematic extraordinar  punând un copil să facă multe exerciții de matematică. El poate să facă milioane de exerciții, se va plictisi de matematică, se va sătura, va urî matematica, nu îl vei face să gândească abstract sau să poată înțelege principiile logicii prin exersare. Poate acel copil este un bucătar formidabil, iar dacă e așa, în mod normal ar trebui să îl ajuți să performeze pe direcția lui de abilitate maximală. În felul acesta, își asumă rolul lui profesional și nu rămâne la întâmplare, la bătaia vântului. Gândiți-vă bine că, un om de afaceri trebuie să aibă abilitatea de a nu se lăsa înșelat, păcălit, aceasta nu ține de absolut nicio abilitate dezvoltată la vreo materie în școală, el are sau nu această abilitate. Un diplomat trebuie să simtă reacțiile celorlalți înainte ca ele să se întâmple, ca să găsească soluția corectă pe care o pot admite și ceilalți. Nu e nici o materie școlară care să dezvolte această abilitate, putem spune că s-au dezvoltat absolut separat. Din acest considerent, nu este niciun fel de corelare între performanța școlară și performanța în viața cotidiană și în piața muncii. În general, premianții sau cei care au abilități și talente pe care le recunoaște școala nu au un succes extraordinar pe piața muncii, nu schimba în bine mersul lucrurilor sau nu rezolvă niște dezechilibre.

Cum ne putem da seama care sunt abilităţile înnăscute ale unui copil, tânăr?

La vârste mici abilitățile sunt în general destul de asemănătoare. La unii copii există asincronie, ei sunt cei care fac asocieri între diverse noțiuni și sunt mai maturi psihic decât generația lor. Copilăria e perioada la care se dezvoltă abilitățile înnăscute. Acestea abilități înnăscute există la toată lumea, în afara cazurilor maladive. La copiii sănătoși, abilități înnăscute sunt foarte multe la început și devin tot mai puține pe masură ce creierul lor se formează conform presiunii sociale. Jocul este cu presiunea socială. Ei caută să răspundă la presiunea socială dezvoltându-și abilități, multe nu sunt totalmente înnăscute. Dezvoltarea unor abilități este direcționată așadar prin interacțiunea cu societatea, cu familia, grupul de copii șamd până la vârsta de 4-5 ani. Începând cu 4-5 ani, își definesc propria personaliate și acesta este momentul de la care putem discuta de abilități, de direcții de dezvoltare a abilităților. Ne dăm seama de tipul abilităților înnăscute după zona de interes a copiilor, aceasta ne spune și care este nivelul lor de abilitate mentala. Zona de interes se transformă în pasiune mai târziu. Așadar, direcțiile principale pentru identificarea abilităților înnăscute sunt zona de interes și performanța pe acea zonă. De exemplu, un copil desenează, performanța la un copil care desenează e numărul detaliilor pe care le inserează, le include în desen, cu cât sunt mai multe detalii cu atât capacitatea lor de concentrare, observare și nivelul intelectual este mai mare.

Cum pot fi stimulate abilităţile unui copil?

În primul rând respectându-le și hrănindu-le. Asta e o chestie de bun simț și omenie. Ai un copil care arunca pietre și lovește aceeași piatră de fiecare dată, oricâte pietre aruncă. Dacă are această abilitate și îl respecți și îl ajuți să performeze până la nivelul la care el ajunge să scoată niște rezultate uimitoare pe direcția respectivă, el capătă încredere în puterile proprii. Din momentul în care capătă încredere în puterile proprii, lui nu îi mai vine să se lase sub standardul de calitate atins și, din clipa aia el va lupta să aibe tot un nivel înalt de încredere în puterile proprii. Este o chestie de total bun simț, nu îl bagi în patul lui Procust, îl ajuți să performeze acolo unde lui îi vine ușor, indiferent ce face, orice!