Mami, am avut o zi ”pe dos”!

E seară, am trecut de ora de culcare și a fost  o zi lungă pentru toți. Vreau să ne băgăm în pat.

“Ana, ia-ți pijamaua!”, “Rafa hai să te schimb!” Dar ei mă ignoră și încep să sară în pat. Îl iau pe Rafael și îl duc la baie să se spele pe dinți. Din baie o strig și pe Ana, care nu îmi răspunde.

Rafa mai vrea să se joace cu apa, dar eu nu mai vreau și îl duc în cameră. Începe să plângă. Ana sare în continuare, sare din pat pe jos și cade. Plânge și ea. Niciunul nu e în pijama.

A început nebunia. Eu încep să ridic tonul, strig la ei, dar pentru mine. Mă strădui să îmi păstrez un minim de calm, dar sunt la muchie. “Sunteți prea obosiți. Bineînțeles că plângeți acum. De câte ori v-am zis să vă schimbați în pijama și să treceți în pat. Așa se întâmplă dacă mă ignorați. Unele lucruri au timpul lor pentru a fi făcute.”

Îl pun pe Rafa pe pat și o iau pe Ana în brațe. Rafa izbucnește mai tare în plâns, vrea să fie alăptat. Îmi vine sa urlu cu ei și asta și fac. E prea mult și pentru mine. Se uită la mine mirați și urlă în continuare.

Respir. Îi iau pe amândoi în brațe. Respir adânc. Începem să ne liniștim. Ne ținem în brațe, ne pupăm și ne giugiulim.

Îi ajut să se schimbe și ne băgăm în pat. Îmi dau seama că am luat-o razna și că nu au copiii nici o vină. Regret. Așezați în pat, îi spun Anei: “Îmi pare rău că am strigat. Mi-a fost foarte greu și nu am știut să îmi gestionez furia. Mă gândeam că trebuie acum să mă pun în pat, eram foarte obosită. Mă simt frustrată când îți vorbesc și nu mă bagi în seamă, mi-ar place să răspunzi atunci când te strig.”

Ana răspunde aproape plângând: “Azi a fost o zi pe dos. Am vrut mai multă distracție și nu a fost așa, de-aia am sărit cu Rafa în pat, ca să mă distrez. Dimineața ne-am grăbit la Căsuța de joacă și nu m-am jucat în camera mea. La grădi, Matei nu m-a lăsat să fiu eu locomotivă. Apoi nu m-a lăsat să învârt în mâncare. Alex m-a tras de cap și de căciulă. La activitate, eu am vrut să fac prăjituri din plastilină, nu cifra unu și doi. Și doar o prajitură am făcut. Când am mers la buni, Rebe nu m-a lăsat sa fiu eu Răpunzel și nici să iau eu rochița de Răpunzel. Ei îi e mică rochia aia și o poate rupe. A fost o zi pe dos. Am vrut mai multă distracție și nu a fost deloc așa!.”

O ascultam și mă gândeam cât o iubesc, cât o ador, ce minunată e la cei doar 4 ani!!

“Draga lu’ mama! Chiar pare că a fost o zi pe dos. Acum înțeleg că ți-ai dorit să sari mai mult în pat. M-ar fi ajutat dacă îmi spuneai “Mama azi nu m-am distrat destul și aș mai vrea să sar și să mă distrez încă 5 minute”. Îți mulțumesc că ai împărtășit cu mine cum ți-a fost ziua.”

”Și eu mami!”

Ea a avut o zi „pe dos”. Ca și mine!

I-am împărtășit despre mine și ea a împărtășit despre ea fără oprire.

Dar dacă nu îi spuneam nimic și ne-am fi culcat așa?

Ponturi pentru un scenariu diferit:

1. Fii atent la ceea ce simți. Când simți că începi să te iriți pentru că lucrurile nu se desfășoară cum trebuie, oprește-te! Vezi cum se simte asta în corpul tău. Respiră adânc!
2. Conștientizează ce îți trece prin minte. „Sunt prea obosită, vreau să dorm acum, nu suport să mă ignore, iar nu mă asculta, de ce nu poate fi mai ușor? iar am depașit ora de culcare și e doar vina mea etc… ” Spune-ți: “STOP! Acestea sunt doar niște gânduri care nu mă ajută acum. Asta e situația, hai să văd cum îi bag în pat fericiți.”
3. Ia-i de mânuță și așează-te la nivelul lor, privește-i în ochișori și spune-le de acolo ce ai de zis
4. Anunță-i ce va urma, pentru a le da timp să se pregătească mental pentru asta.
5. Împărtășește-le cum te simți și care e nevoia ta. “Mă simt obosită și am nevoie să mă întind 5 minute, mă simt furioasă acum și am nevoie să ies puțin afară să ma liniștesc etc..” “Vreau să vă spun ceva important pentru mine acum. Uitați-vă afară! E noapte. Am depășit ora noastră de culcare. Eu mă simt foarte obosită și abia aștept să mă întind în pat ca să mă odihnesc dupa o zi luuuungăă!
6. Folosește umorul și jocul. Ia ascultați atent! Aud pijamalele și periuțele de dinți cum ne strigă: Anaaaaa, Rafaaaaa! Ce ziceți, ce vom face prima dată? Ne schimbăm acum în pijama sau după ce ne spălăm pe dinți?   sau: Ne schimbăm acum în pijama sau peste 3 minute? După 3 minute, anunță că timpul a expirat și că mergem spre pijamale etc.

7. Fii înțelegător, sunt obosiți! Ajută-i cu drag și calm la nevoie.
8. Seara e deseori un moment de descărcare, acceptă-le emoțiile. Ceea ce fac, nu fac pentru a te enerva pe tine, ci pentru a se elibera și exprima ei înșiși. Copiii manifestă comportamental ceea ce simt. Ajută-i să își înțeleagă emoțiile. “Văd că plângi, înțeleg că te simți trist că e ora de culcare, ai vrea să mai sari în pat. Văd ca ești iritat că nu reușești să îți iei bluza de pijama. E o manevră grea aceea de a întoarce pe față pijamaua. Uneori și mie îmi este greu și mă simt iritată.
9. Exprimă-ți admirația pentru modul în care se descurcă cu pregătirile, în ciuda oboselii. “Ai desfăcut tu singur patul acum, chiar dacă îți era atât de somn?! Ești grozav!” Apreciază-le efortul depus!
10. Găsește un moment pentru a vorbi despre ce s-a întâmplat peste zi și a elibera tensiunea, energia zilei ce a trecut.

Chiar dacă nu vorbim despre ceva ce s-a întâmplat, cu toții simțim tensiunea/energia acelei situații. Prin discuția cu calm despre situație, ne eliberăm de tensiune, ne explicăm ce s-a întâmplat, oferim un exemplu copiilor despre cum să gestioneze oboseala, frustrarea, furia. Copiii înțeleg că aceste emoții fac parte din viața noastră și că sunt trecatoare, că noi suntem valoroși, iubiți și acceptați chiar și când ne simțim furioși.

11. Gandește-te ce dorești să îi înveți pe termen lung. Arată-le tu zilnic acele caracteristici. Dacă vrei să îi înveți cum să facă față propriilor emoții, cum să comunice și să mențină relații, cum să găsească soluții la dificultăți și, mai ales, că familia e un loc sigur în care ești acceptat asa cum ești tu, atunci fă asta cât poți de bine în fiecare zi, prin exemplul propriu.

Încet, încet, construim o lume nouă pentru ei și pentru noi! 🙂

Teodora Duță

Teodora este mama Anei de 4 ani și a lui Rafael de 1 an și 7 luni, este psiholog și se ocupă de programul Căsuța de Joacă, de Tărâmul Minervei și alte proiecte Pro Cariere.