Fricile specifice copilăriei
În dicţionarul explicativ al limbii române frica este definită ca o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. Definiţia arată că frica poate fi categorizată după obiectul fricii: obiectul fricii poate fi un obiect sau fiinţă reală, existent sau simbolic. De exemplu, copilului poate să-i fie frică de câini, aceasta este o frică reală, mai ales dacă a avut experienţe neplăcute cu câinii în trecut. Această frică poate să cauzeze o serie de frici secundare: frica de a ieşi în stradă (poate se va întâlni cu câini) sau frica de obiecte care seamănă cu un câine (jucării, obiecte de decor etc.). Frica simbolică apare la fiecare copil începând cu vârsta de 3 ani. Copilului îi…
Detalii